Obiceiuri, superstiții și ritualuri în jurul nașterii în cultura românească
Obiceiurile și superstițiile legate de momentele importante din viața omului sunt parte integrantă a tradiției românești. Aceste practici au existat de-a lungul timpului, începând cu nașterea și continuând cu alte etape semnificative. În ceea ce privește nunțile, există o tradiție prin care miresei nu i se permitea să poarte haine înnodate, din credința că ar putea avea probleme la naștere.
În perioada sarcinii, femeile aveau anumite restricții ce țineau de interacțiunea cu animalele. Se credea că ținând în brațe pisici, câini sau iepuri, pragul fizic și caracterial al mamei ar putea fi împrumutat de la aceste animale, ceea ce ar putea afecta copilul. De asemenea, se considera important ca femeile gravide să doarmă numai pe o parte, pentru a evita riscurile legate de „prinderea placentei”.
Anticiparea sexului copilului era adesea făcută pe baza unor semne din timpul sarcinii. De exemplu, dacă gravida avea pete pe față, se spunea că va naște o fată, iar dacă copilul se mișca mult, se considera că este vorba de o fetiță, în timp ce un copil mai puțin activ semnala nașterea unui băiat.
În unele zone din România, obiceiul dădea posibilitatea ca nașterea să se producă pe câmp, iar imediat după naștere, copilul să fie așezat pe pământ, un ritual ce simboliza închinarea la zeita mamă-pământ. În Moldova, după nașterea pe jos, copilul era plasat sub masă, o practică întâlnită și în alte culturi din antichitate. Existau, de asemenea, credințe că tăierea cordonului ombilical și ungele feței bebelușului cu sânge aveau rolul de a asigura sănătatea acestuia.
Pentru a proteja copiii de spiritele rele, existau ritualuri prin care casa era afumată cu tămâie sau usturoi. De exemplu, leagănul copilului nu trebuia mișcat decât când acesta se afla în el, pentru a nu atrage moartea. În Maramureș, se spunea că un copil care murea înainte de a fi botezat se putea transforma în strigoi. În cazuri de decese repetate în rândul nou-născuților, familiile practicau rituale de „vânzare” simbolică a copilului, cum ar fi oferirea acestuia unei femei cu mulți copii sau dându-l pe geam, pronunțând descântece.
Un alt aspect fascinant era legat de copiii născuți cu o membrană numită „caita”. Se credea că aceștia vor deveni oameni foarte bogați și vor fi norocoși în viață. Aceste superstiții și ritualuri reflectă o bogată tradiție culturală, ce unește credința populară și obiceiurile străvechi ale poporului român.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
