În adâncul satelor gorjenești, vechile povești despre spirite și moroi încă șoptesc printre casele bătrânești. Una dintre cele mai înfricoșătoare întâmplări, relatată pe pagina de Facebook „Cronici Paranormale”, ne poartă în 2005, într-un sat din Gorj, acolo unde bunicul unei tinere a sfidat moartea și s-a transformat într-un moroi nemilos, terorizând familia și vecinii prin fapte de neînchipuit. Redăm mai jos povestirea publicată de „Cronici Paranormale”: „Am și eu o poveste relatată de prietena mea, întâmplări legate de bunicul ei care, după moarte, s-a făcut „moroi” (cum se spune la noi, în zona Gorjului, în Oltenia), spuse de familia ei – căci ea era micuță când s-au întâmplat, dar de care multă lume din sat vorbește și confirmă. Bunicul ei era un om rău. Rău în sensul că se purta foarte urât cu soția sa: o bătea adesea și o lega de un copac cu lanțuri, în pădure, și o lăsa acolo peste noapte. Dar și cu copiii – care îi știau de frică și nu îndrăzneau să-l privească în ochi. Avea mereu o privire urâtă, o voce care și când vorbea, parcă țipa la tine, o statură impunătoare – rece, dur, nemilos… Ei, și când i-a venit ceasul, după înmormântare au început tot felul de lucruri ciudate: se auzeau pași grei în podul casei, arunca țigle de pe casă, le muta între ele (țiglele), se spune că „pătrundea” în animale, se auzeau zgomote din plita sobei, sunete de animale, spărgea lucruri prin casă… Sătui de aceste întâmplări care nu le dădeau pace – la acea vreme, căci în ziua de azi mi-ar fi greu să cred că se mai practică așa ceva – familia prietenei mele și un sătean din sat au mers la mormânt și l-au dezgropat noaptea (nu știa nimeni, doar ei). Nu știu exact cât timp trecuse de la înmormântare, cred că erau câteva luni, însă corpul mortului era intact: roșu în obraji, nicidecum galben sau în descompunere, era ca și cum dormea. Apoi, după spusele bătrânilor, se zice că omul care se face moroi nu moare cu adevărat până nu îi străpungi inima cu ceva ascuțit. Asta au făcut și ei. Însă ce credeți? Nici asta nu a mers – lucrurile ciudate de acasă continuau, și mai rău. După un alt timp, l-au dezgropat iar, și de data asta i-au tăiat capul și l-au îngropat departe de trup, pe un deal din apropierea cimitirului. Se pare că asta a fost soluția, căci după această întâmplare s-au liniștit lucrurile acasă. Totul a devenit normal. Uneori mai rămâneam, la insistențele prietenei mele, să dorm la ea, dar îmi era tare frică și nu mă lua deloc somnul. Însă, de atunci, nu s-a mai întâmplat nimic „paranormal”.