Otelu Rosu: De la un oraș înfloritor la o umbră a trecutului
Orașul Otelu Rosu, odată plin de viață și energie, se confruntă acum cu o realitate tristă. Străzile, cândva animate de râsete și discuții, sunt acum tăcute, iar clădirile care altădată străluceau se transformă încet în ruine. Mulți dintre locuitori pleacă în căutarea unor oportunități mai bune, lăsând în urma o comunitate dezbinată și un peisaj descurajator.
În primele decenii ale regimului comunist, această așezare situată pe valea Bistrei a fost redenumită din Ferdinand în Otelu Rosu și a devenit un centru industrial de muncă. După două veacuri de activitate în metalurgie, orașul a avut o soartă similară cu alte centre minerale și metalurgice din vestul țării. Ruinele fostelor uzine și blocurile muncitorești ce se aliniază pe drumul principal al orașului evocă o epocă în care Otelu Rosu era un oraș vibrant.
În continuare, denumirea dată așezării în primii ani de comunism servește ca o dovadă a importanței sale ca fost centru industrial. „Acum, Otelu Rosu a rămas doar o localitate de tranzit, unde turiștii se opresc doar pentru a mai bea o cafea, în drumul spre Reșița, Orșova, Timișoara sau Hateg și Hunedoara”, declara un localnic pentru o publicație recentă.
Pe malul drept al râului Bistra se află ruinele fostului complex metalurgic. „Mult timp combinatul a ținut în viață toată valea Bistrei. Din anii '90 a fost închis și vândut pe bucăți. Laminoarele au fost distruse, iar oțelăria nu știu dacă va mai porni vreodată”, spune un fost angajat al combinatului, reflectând asupra vremurilor când uzinele metalurgice, inaugurate acum mai bine de două secole și extinse după Al Doilea Război Mondial, erau motorul economiei locale. Transformările prin care comuna a trecut au fost laudate de presa comunistă încă din începutul anilor '50, dar acum realitatea este cu totul diferită.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
