Groenlanda, între interese geopolitice și drama populațiilor indigene inuit

Groenlanda revine în centrul intereselor strategice globale, iar istoria reevaluează suferințele populațiilor indigene inuit, notează Ludovic Slimak, arheolog la CNRS și Universitatea din Toulouse, într-un articol din The Conversation. Autorul evidențiază modul în care construirea bazei militare americane Thule și mutările forțate ale localnicilor au schimbat iremediabil viața acestor comunități.

👉 Impactul construcției bazei Thule din 1951 asupra inuitilor

În vara lui 1951, exploratorul Jean Malaurie a descoperit baza americană secretă Thule, dezvoltată în contextul războiului rece sub codul Operațiunea Blue Jay. Această operațiune uriașă a vizat un răspuns militar rapid la amenințarea nucleară sovietică, implicând 120 de nave și 12.000 de persoane în doar câteva luni, la 1.200 de kilometri nord de Cercul Polar Arctic.

Construcția bazei a determinat relocarea forțată a locuitorilor inuiți în 1953 din apropierea Thule către Qaanaaq, la aproximativ 100 km mai la nord. Mutarea s-a făcut fără consultare și a rupt legăturile esențiale dintre populație și teritoriul ancestral de vânătoare, un element fundamental pentru viața și identitatea acestui popor tradițional.

👉 Transformările sociale și consecințele umane pentru populația inuită

Astăzi, societatea groenlandeză s-a urbanizat rapid, majoritatea locuitorilor trăind în orașe precum Nuuk, cu locuințe adesea supraaglomerate și în stare deteriorată. Economia contemporană se bazează pe pescuitul industrial, iar vânătoarea de subzistență a rămas o practică culturală, dar fără rolul său tradițional central.

Aceste schimbări au generat grave probleme sociale: Groenlanda are una dintre cele mai ridicate rate de sinucidere din lume, în special în rândul tinerilor inuiți, precum și probleme legate de alcoolism și violență domestică. Studiile indică legătura acestor fenomene cu sedentarizarea forțată și destrămarea vechilor structuri culturale.

În 1968, un bombardier american echipat cu patru bombe termonucleare s-a prăbușit în apropierea bazei Thule, declanșând o contaminare cu materiale radioactive ce a fost abordată printr-o amplă operațiune de decontaminare. Lucrătorii implicați au denunțat ulterior condițiile precare de muncă, însă compensațiile au fost limitate.

În prezent, baza militară Pituffik, fostă Thule, este un nod crucial al Forței Spațiale americane și rămâne activă în supravegherea spațiului arctic și apărarea împotriva rachetelor. Ludovic Slimak atrage însă atenția asupra marginalizării continue a inuiților, „invizibili și neauziți” în discursul politic, în timp ce pământul și identitatea lor sunt în pericol, o situație descrisă drept o repetare a „vechilor gesturi coloniale”.