Confesiunea unui profesor român despre lupta cu stresul și epuizarea

Petruț Rizea, un profesor din România, a generat un val de reacții în mediul online după ce a relatat cu sinceritate experiențele sale dureroase în urma unui accident vascular cerebral. Într-o mărturisire emoționantă, Rizea subliniază că problema nu a fost o zi dificilă, ci acumularea presiunii și epuizării pe parcursul anilor.

👉 Percepția greșită asupra profesiei de profesor

Profesorul își începe confesiunea spunând: „Ironia vieții mă lovește abia acum, când nu mai am cum s-o ignor.” Rizea discută despre miturile care învăluie meseria lui, speculând că mulți consideră că profesia este „ușoară”, că are „program scurt” și „vacanțe multe”. El explică că, de fapt, realitatea din spatele ușilor clasei este cu totul diferită și mai puțin vizibilă pentru cei din exterior.

„Nimeni nu vede cum aduni în tine, zi de zi, zeci de priviri, unele pierdute, altele sfidătoare, altele care cer ajutor fără să spună nimic”, continuă Rizea. Aceasta descrie cu onestitate povara responsabilității pe care o simte fiecare profesor, care trebuie să îmbine grijile elevilor cu propriile stresuri personale.

👉 Impactul cumulativ al stresului

În încheierea relatării, Rizea remarcă: „Nu m-a doborât o zi grea. M-au doborât toate zilele în care am luptat, da.” Aceasta evidențiază amploarea eforturilor pe care le face un profesor pentru a-și îndeplini rolul. El subliniază faptul că mulți oameni nu înțeleg natura reală a meseriei, afirmând că „cel mai greu nu e ce mi s-a întâmplat, ci gândul că, undeva, cineva încă spune: «Profesorii nu au de ce să fie stresați.»”

La final, Rizea îndeamnă colegii să aibă grijă de ei înșiși, subliniind că stresul nu dispare niciodată cu adevărat, dar că este esențial să se recunoască și să se gestioneze.