Mark Rutte afirmă că Europa nu trebuie să devină complet independentă de SUA în apărare
Update 5 ore în urmă
Timp de citire: 3 minute
Articol scris de: Ion Ionescu
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat recent că Uniunea Europeană nu trebuie să atingă o independență totală față de Statele Unite în domeniul apărării, deși administrația americană actuală solicită Europei mai multe responsabilități. Într-un interviu pentru dpa, Rutte a subliniat că Statele Unite rămân complet angajate în NATO, iar cooperarea transatlantică continuă să fie esențială, conform declarațiilor preluate de Agerpres.
👉Prioritizarea creșterii cheltuielilor de apărare în NATO
Mark Rutte a făcut referire la summitul NATO din iunie de la Haga, unde aliații s-au angajat să majoreze cheltuielile pentru apărare la 5% din produsul intern brut până în 2035. El a considerat acest angajament drept una dintre cele mai mari realizări în politica externă a președintelui Donald Trump, susținând că „este una dintre cele mai mari victorii de politică externă ale preşedintelui Trump, acel 5%, angajamentul clar de a produce mai mult”.
În același interviu, Rutte a explicat că Statele Unite au cerut Europei să-și asume mai multe responsabilități și să crească bugetele militare, însă cooperarea trebuie să rămână solidă între cele două părți. „Sunt absolut convins că SUA sunt implicate total în NATO. Nu există nicio îndoială. A existat în schimb o mare aşteptare, într-adevăr, noi să cheltuim mai mult, Europa să-şi asume mai multă responsabilitate”, a afirmat el.
👉Diferențe de opinie privind rolul UE în securitatea europeană
Deși Manfred Weber, președintele Partidului Popular European, a cerut transformarea Uniunii Europene într-un „NATO european” pentru a nu mai depinde fără rezerve de SUA, Mark Rutte a exprimat o viziune diferită. El a amintit că nu doar UE face parte din ONG în discuție, subliniind importanța unei abordări mai largi și a rolului țărilor non-UE în NATO.
Rutte a precizat că 23 dintre țările UE membre NATO reprezintă în jur de un sfert din producția economică a alianței, în timp ce „șaptezeci și cinci la sută provin în continuare din afara UE”, menționând printre acestea Regatul Unit, Norvegia, Canada și Statele Unite.