Președinții americani au urmărit Groenlanda din motive strategice de peste două secole

Groenlanda a reprezentat un interes vechi pentru Statele Unite, nu doar în mandatul lui Donald Trump, ci încă din 1814, când James Madison a avut primele inițiative pentru achiziționarea insulei. Analiza corriere arată faptul că președinții americani au manifestat în repetate rânduri interes pentru Groenlanda, motivat în principal de considerente strategice și de acces la resurse naturale esențiale.

👉 Interesul american pentru Groenlanda în secolul al XIX-lea și al XX-lea

De-a lungul ultimilor 200 de ani, mai mulți președinți americani au încercat să preia controlul sau să achiziționeze Groenlanda. De la Madison în 1814, când insula încă era administrată comun de Danemarca și Norvegia, până la Johnson în 1876 și Taft în 1910, Washingtonul a manifestat mereu un interes clar, însoțit uneori de negocieri secrete. Chiar și pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au preluat temporar controlul insulei pentru a preveni ocuparea sa de către Germania.

Un moment important a fost în timpul Războiului Rece, când președintele Dwight Eisenhower a organizat Operațiunea Blue Jay, construind o bază aeriană la Thule și instalând un comandament NORAD. Existau și planuri de amplasare a rachetelor nucleare sub ghețarii insulei – proiectul IceWorm – care nu s-a realizat. Aceste episoade susțin ideea că a fost mereu vorba de securitate geopolitică, iar Danemarca a refuzat constant vânzarea Groenlandei, permițând însă prezența militară americană pe termen lung.

👉 Modificări recente în abordarea americană față de Groenlanda

Președintele Donald Trump a adus în discuție Groenlanda cu o intensitate neobișnuită, venind cu amenințări și poziții autoritare. Spre deosebire de predecesorii săi care respectau decizia Danemarcei, Trump a fost dispus să impună o preluare a insulei, chiar cu riscul unui conflict diplomatic sau militar. El a subliniat că proprietatea este „mai solidă decât un contract de închiriere sau un tratat” și că, dacă nu SUA ar acționa, Rusia sau China ar profita.

Aceste poziții au generat un răspuns ferm din partea Uniunii Europene, care a amenințat cu represalii economice pentru a susține Danemarca. Deși Trump a declarat că nu vrea să rănească, a redefinit „moralitatea” după propria sa interpretare, recunoscând că „depinde de definiția ta a dreptului internațional”. Acest mod de a aborda problema contravine tradiției americane anterioare, care a încercat mereu să negocieze cu respect față de suveranitatea daneză.

Interesul pentru Groenlanda este strâns legat de dinamica geopolitică actuală, iar tensiunile dintre SUA, Uniunea Europeană și alte puteri ca Rusia sau China sunt vizibile în această situație. Insula nu este doar un teritoriu izolat, ci un punct strategic crucial pentru securitatea transatlantică și accesul la resurse naturale vitale. Din acest motiv, Danemarca și Europa nu au investit profund în insulă, dar au menținut controlul asupra acesteia.

Istoria negocierilor și episodul de neînțelegere de acum subliniază riscul unei escaladări. Dacă la fostul președinte Trump eforturile de a renegocia sau impune o schimbare de statut par dominate de ego și abordări autoritare, consecințele pentru alianțele militare și economice ar putea fi semnificative. Cazul Groenlandei ar putea reprezenta un test major pentru stabilitatea relațiilor internaționale în următorii ani.