Cercetătorii demontează ideea că bătrâneţea este cauza directă a decesului

Două studii recente, citate de Centrul German pentru Boli Neurodegenerative, susţin că „bătrâneţea” nu reprezintă o cauză reală de deces, ci moartea survine din cauza unor boli sau insuficienţe de organ precis identificate. Analiza riguroasă a numeroase autopsii arată că, indiferent de vârsta înaintată, oamenii şi animalele mor din cauza unor afecţiuni specifice, ceea ce obligă la o reconsiderare a modului în care este înţeles procesul de îmbătrânire.

👉Bolile specifice, nu bătrâneţea, determină decesul la oameni şi animale

Datele colectate din 2.410 autopsii umane indică faptul că majoritatea deceselor la vârste înaintate sunt cauzate de probleme cardiovasculare, infarctul miocardic și insuficiența cardiopulmonară fiind cel mai frecvent identificabile. Un studiu suplimentar pe persoane peste 85 de ani a confirmat o predominanţă a evenimentelor cardiovasculare în 77% dintre cazurile deceselor.

Analizele realizate chiar şi pe centenari aparent sănătoşi relevă că aceștia au murit majoritatea din cauze cardiovasculare (68%) sau insuficienţă respiratorie (25%), fără ca „bătrâneţea” să fie menţionată ca motiv direct. În lumea animală, tipurile de afecţiuni care cauzează decesul variază semnificativ, de la cancer la rozătoare până la insuficienţă a epiteliului intestinal la drosophile, ceea ce impune o perspectivă adaptată fiecărei specii.

👉Cercetarea asupra îmbătrânirii este influențată de confuzia între vârstă și cauzele decesului

Autorii analizei subliniază că această confuzie între vârstă și cauze precise de deces a afectat direcțiile cercetărilor asupra îmbătrânirii de decenii. Studiile care pretind că încetinesc îmbătrânirea ar putea, în realitate, doar să amâne sau să prevină anumite patologii specifice, fără a modifica procesul biologic al îmbătrânirii în sine.

Mai mult, multe studii făcute pe animale vârstnice au testat intervenții fără a include şi grupuri tinere, ceea ce împiedică demonstrarea încetinirii ritmului declinului legat de vârstă. Intervenții populare, precum rapamicina sau postul intermitent, au efecte similare asupra animalelor tinere și vârstnice, sugerând că beneficiile lor țin mai degrabă de îmbunătățirea generală a funcției biologice decât de modificarea traiectoriei îmbătrânirii.

👉Provocări metodologice şi implicaţii pentru studiile viitoare

Un alt aspect criticat este utilizarea „ceasurilor biologice” bazate pe markeri precum metilarea ADN, care pot doar prezice vârsta și riscul bolii, fără să ofere explicații cauzale despre procesul îmbătrânirii. Recent, o analiză genetică a demonstrat că aceste instrumente nu sunt asociate cu regiuni genetice cauzale pentru îmbătrânire.

Autorii, susţinuţi de consorţiul european ETERNITY, recomandă ca următoarele studii să includă evaluări complexe pe mai multe sisteme de organe, să utilizeze subiecți de toate vârstele şi să țină cont de diferențele între specii. Ei accentuează nevoia de interpretări mai riguroase pentru a nu confunda prevenirea bolilor cu adevăratele efecte asupra procesului de îmbătrânire.