Efectele diferenței dintre singurătate și izolarea socială asupra sănătății

Un studiu recent realizat de Universitatea Cornell evidențiază diferența semnificativă dintre a fi singur și a te simți singur, cu implicații importante pentru sănătatea umană. Potrivit cercetătorilor, nu cantitatea de relații sociale este esențială, ci modul în care acestea sunt percepute. Studiul, publicat în revista JAMA Network Open, subliniază riscurile mai mari pentru sănătate asociate cu percepția de singurătate, chiar și în rândul celor cu o situație socială favorabilă.

👉 Riscurile asociate percepției de singurătate

Anthony Ong, profesor de psihologie și coautor al studiului, a afirmat că „majoritatea mesajelor de sănătate publică despre singurătate se concentrează pe extinderea rețelelor sociale. Dar acest studiu arată că simpla conexiune nu spune întreaga poveste”. De asemenea, Ong a adăugat că „două persoane pot avea circumstanțe sociale similare și totuși pot avea evoluții foarte diferite în ceea ce privește sănătatea, în funcție de modul în care trăiesc aceste circumstanțe”.

Studiul a examinat datele a 7.845 de adulți din Anglia, având vârste de peste 50 de ani, și a arătat că discrepanța între izolarea socială obiectivă și sentimentul subiectiv de singurătate este legată de un risc crescut de boală și deces. Participanții care se simțeau mai singuri decât sugera situația lor socială erau considerați „vulnerabili social” și prezentau un risc mai mare de mortalitate.

👉 Abordarea eficientă a singurătății în sistemul de sănătate

În contrast, cei descriși ca „rezilienți social” nu se simțeau singuri, deși erau izolați, având o incidență scăzută a problemelor de sănătate. Studiul subliniază că izolarea socială împreună cu percepția de singurătate generează un risc semnificativ pentru sănătate. Ong a concluzionat că „parte încurajatoare este că această asimetrie socială poate fi măsurată”, permițând astfel identificarea persoanelor expuse unui risc crescut.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), estimând că 16% din populația globală se confruntă cu singurătatea, recomandă abordări care depășesc simpla expansiune a rețelelor sociale. Una dintre soluțiile emergente este „prescrierea socială”, care încurajează pacienții să participe la activități comunitare, reducând astfel impactul izolării sociale.