Medicamentele GLP-1 nu funcționează pentru toată lumea, dar îngrijirea personalizată a obezității ar putea să devină o realitate

Medicamentele injectabile GLP-1 au schimbat radical viața multor persoane cu obezitate. Însă, pe măsură ce cercetătorii descoperă motivele pentru care aceste medicamente eșuează pentru unii, ei obțin informații despre complexitatea acestei afecțiuni, conform npr.org.

👉 Experiența personală a Annei Olson cu obezitatea

Obezitatea a modelat primele concepții ale Annei Olson despre sine, atunci când a văzut o fotografie și a gândit: "Oh, arăt diferit față de ceilalți copii." Obezitatea lui Olson a început din copilărie, a fost moștenită în familia ei și a lăsat-o cu o foame cronică greu de satisfăcut. Zeci de regimuri de dietă, medicamente și exerciții nu au funcționat, iar sfaturile medicilor erau întotdeauna aceleași: mănâncă mai puțin. "Și mă gândeam, 'Ei bine, asta fac acum. Ce altceva pot să fac?'" spune ea, iar răspunsul era din nou: "Ei bine, trebuie să mănânci mai puțin."

👉 Complexitatea obezității

Însă, știința arată acum că obezitatea este mult mai complexă, fiind influențată de numeroși factori genetici, biologici, neurologici, de stil de viață, metabolici și comportamentali. Medicii, pacienții și companiile farmaceutice au învățat mai multe în ultimii ani despre obezitate și despre ceea ce funcționează – sau nu – din momentul în care noua clasă de tratamente pentru obezitate, cunoscută sub numele de medicamente GLP-1, a fost lansată pe piață. Deși obezitatea se manifestă într-un singur mod – greutatea excesivă – medicii afirmă că există poate zeci de forme diferite ale acesteia. Prin urmare, pentru ca tratamentele să fie eficiente, trebuie identificate și abordate cauzele fundamentale, pentru fiecare persoană.

Medicii și cercetătorii spun că, în câțiva ani, se așteaptă ca tratamentele să fie mai personalizate, pentru a răspunde nevoilor fiecărui pacient. În cazul lui Olson, testarea genetică a arătat că are probabil mai mulți factori genetici și hormonali care îi afectează senzorii de foame și sațietate. Unul dintre medicamentele GLP-1 – Ozempic – a funcționat temporar, dar s-a dovedit că altul, Zepbound, a reechilibrat mai bine dezechilibrul hormonal al lui Olson. Abia atunci când a început să abordeze driverii specifici ai obezității sale, Olson a început să piardă mult în greutate – 29 kg până în prezent, continuând să utilizeze medicamentul.

👉 Utilizarea medicamentelor GLP-1 și variațiile acestora

Utilizarea medicamentelor GLP-1 este deja foarte mare și se preconizează că va deveni și mai frecventă, pe măsură ce medicamentele devin mai ieftine, cu mai multe variații, inclusiv pastila Wegovy de la Novo Nordisk, care este mai ușor de utilizat. Ozempic și Wegovy sunt nume comerciale pentru un medicament numit semaglutid. Zepbound și Mounjaro sunt nume comerciale pentru un medicament numit tirzepatid. Ambele sunt agoniste GLP-1, iar tirzepatid blochează un hormon suplimentar, cunoscut sub numele de GIP.

Medicii spun că, în câțiva ani, se vor dezvolta și mai multe metode de a determina factorii specifici ai obezității fiecărei persoane, ceea ce va permite o targetare mai precisă a cauzelor fundamentale ale obezității lor, similar modului în care chimioterapiile pot viza subtipuri specifice de cancer. Compoziția complexă a obezității ar putea explica și de ce medicamentele GLP-1 nu funcționează pentru multe persoane. O proporție semnificativă experimentează efecte secundare precum greața; studiile au arătat că o parte semnificativă a pacienților pierde mai puțin de 5% din greutatea corporală cu medicamentul, deși pot experimenta alte îmbunătățiri metabolice.

"Există multe tipuri de obezitate, iar fiecare tip de obezitate are o predispoziție genetică unică," spune Andres Acosta, gastroenterolog și hepatolog la Mayo Clinic. Acosta afirmă că cercetările preliminare indică faptul că markerii genetici ar putea fi măsurați pentru a prezice, de exemplu, dacă o persoană ar putea să nu răspundă bine la medicamentele GLP-1. Acosta este, de asemenea, co-fondator al Phenomix Sciences, o companie care vinde teste genetice prin intermediul unor cabinete de medicină; testarea nu este acoperită de asigurări. Testul genetic cu tampon bucal grupează oamenii în patru fenotipuri de obezitate de bază (adică trăsături observabile): Hungry Gut, Hungry Brain, Emotional Hunger, și Slow Burn. (O persoană ar putea aparține mai multor grupuri).

Fiecare categorie are diferiți factori hormonali sau de stil de viață care contribuie la obezitate. De exemplu, o persoană cu obiceiuri alimentare dictate emoțional ar putea să nu beneficieze atât de mult de medicamentele GLP-1. Acosta afirmă că cei cu anomalii în hormonii gastrointestinali tind să piardă mai mult în greutate cu medicamentele GLP-1, în timp ce unele persoane cu markeri genetici "Hungry Brain" ar putea avea o cale neuronală defectă care împiedică medicamentul să fie eficient pentru acest grup. Pentru aceste persoane, Acosta afirmă că adesea versiunile mai vechi ale medicamentelor pentru pierderea în greutate – sau o combinație de medicamente vechi și noi – funcționează cel mai bine.

Anna Olson afirmă că acest tip de personalizare a fost esențial. Prin testarea genetică, a descoperit că fenotipul ei este "Hungry Brain." De asemenea, a aflat că are sindromul Bardet-Biedl, o afecțiune genetică care o predispune să mănânce prea mult. Știind acest lucru, spune ea, i-a redus sentimentul de stigmatizare și a ajutat-o să găsească cea mai potrivită combinație de medicamente pentru ea. Acum, la 36 de ani, spune că nivelurile sale de colesterol și glicemie s-au îmbunătățit și este mai aproape de visul ei de a călători mai departe de Minneapolis-ul natal. "Când eram mai supraponderală decât acum, nu exista nicio șansă să pot face asta."

Diagnosticarea mai precisă a formelor specifice de obezitate este încă la câțiva ani distanță, spune Dr. Lydia Alexander, fost președinte al Asociației de Medicină a Obezității. Dar cercetătorii se apropie de înțelegerea variabilelor care fac o diferență. Chimie microbiomului intestinal al unei persoane, propensiunea sa față de dependență sau forma moleculară a receptorilor hormonali pot influența eficacitatea medicamentului, spune ea. "Medicamentul ar putea fi degradat mai rapid într-o persoană decât în alta," adaugă ea, ceea ce ar putea explica și răspunsurile diferite la GLP-1.

Dr. Alexander afirmă că, în toate cazurile, adaptările de stil de viață sunt esențiale pentru un răspuns complet și durabil. De fapt, o revizuire recentă a 37 de studii asupra pierderii în greutate a arătat că cei care se bazează pe medicamentele GLP-1 tind să recâștige mai repede greutatea atunci când opresc tratamentul, comparativ cu cei care se bazează pe schimbări comportamentale. Între timp, unul dintre dezavantajele medicamentelor GLP-1 popularizate este că aceste medicamente și-au crescut așteptările oamenilor pentru pierderea rapidă în greutate, spune Dr. Jennifer Manne-Goehler, specialist în boli metabolice de la Harvard. Ea afirmă că aproximativ jumătate dintre cei care iau medicamente GLP-1 pierd 15% sau mai mult din greutatea lor, iar "deoarece potențialul acestor medicamente este atât de incredibil pentru acea jumătate, toți cei care le iau cred că vor fi în acea jumătate cu acea experiență." Manne-Goehler afirmă că ceea ce se uită adesea este că obezitatea este o afecțiune cronică, pe termen lung. "Un singur instrument nu funcționează pentru fiecare persoană, iar un singur instrument adesea nu este suficient pe parcursul vieții unei persoane pentru a controla sau a atenua impactul asupra sănătății al acestei afecțiuni," spune ea. Dar în următorii câțiva ani, adaugă ea, cu siguranță vor exista mai multe instrumente pentru a targeta mai bine tratamentul.