Update 1 oră în urmă
Timp de citire: 8 minute
Articol scris de: Simona Stan
Conform bbc.com, gândurile intruzive sunt scenarii deranjante pe care majoritatea oamenilor le experimentează ocazional, dar pentru unii, acestea devin obsesii copleșitoare. Dr. Nina Higson-Sweeney, care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), explică ce sunt aceste gânduri și cum pot fi gestionate.
Gândiți-vă la o întâlnire plictisitoare și la întrebarea: „Ce ar fi dacă am început să strig?” sau la o plimbare cu mașina și gândul: „Ce ar fi dacă aș avea un accident?”. Aceste scenarii neplăcute sunt cunoscute ca „gânduri intruzive” și pot fi ușor ignorate de majoritatea dintre noi. Totuși, pentru unii, aceste gânduri devin obsesii copleșitoare care duc la comportamente compulsive.
Dr. Nina Higson-Sweeney, diagnosticată cu TOC la vârsta de 10 ani, a fost convinsă că, dacă nu avea doar „gânduri bune” în drumul de la școală, familia ei ar fi fost în pericol. „Dacă aveam un gând intruziv, mă întorceam de la stația de autobuz,” a spus ea. „Eram cu adevărat îngrijorată că, dacă nu repet, și dacă s-ar întâmpla ceva, ar fi vina mea.” Acum, Nina lucrează ca cercetător în psihologie la Universitatea Oxford, specializându-se în sănătatea mintală a copiilor și adolescenților.
„Obsesia sunt gânduri, sentimente și senzații intruzive și nedorite, în timp ce compulsiunea constă în acte repetate, ritualizate, făcute pentru a neutraliza sau a allevia anxietatea cauzată de obsesii,” explică Nina în cadrul podcastului Complex de la BBC. Aproximativ 1-4% din populație suferă de TOC, iar numărul tinerilor între 16 și 24 de ani care raportează simptome a crescut de peste trei ori în ultimul deceniu. Această afecțiune este acum a doua cea mai răspândită tulburare de sănătate mintală pentru tinerii adulți, sugerează un mare studiu realizat de NHS England.
Gândurile intruzive pot fi extrem de deranjante și deseori se concentrează pe subiecte care par complet în contradicție cu valorile sau identitatea unei persoane. „Ai putea avea gânduri despre rău care ar putea veni asupra celor dragi” sau întrebări legate de orientarea sexuală, întrebându-te, „eşti homosexual? Ești heterosexual?”. Ele pot deveni chiar extreme, cum ar fi îngrijorarea că ai putea fi pedofil. „O gândire comună este gândurile intruzive despre contaminare și îngrijorările legate de îmbolnăvire sau răspândirea bolii,” spune ea.
TOC începe, de obicei, în pubertate sau adolescență timpurie, dar unii oameni sunt diagnosticați mai târziu în viață deoarece pot „masca sau acoperi suferința” timp de ani de zile, subliniază Nina. Studiile sugerează că dezvoltarea TOC poate avea o componentă genetică, precum și legături cu stresul din copilărie, cum ar fi bullying-ul, pierderea unei persoane dragi sau destrămarea familiei.
Psihologul autorizat Kimberley Wilson afirmă că aproape toată lumea experimentează gânduri intruzive la un moment dat. „Cercetările sugerează că aproximativ 80% dintre noi avem aceste gânduri,” explică ea. Pentru cei mai mulți oameni, aceste gânduri dispar repede. „Le putem privi, putem crede că sunt ciudate și le putem pune deoparte,” adaugă ea. Dacă nu poți să le ignori, atunci s-ar putea să fie nevoie să ceri ajutor.
„Gândurile legate de TOC nu dispar, ele iau locul și nu sunt gânduri pozitive – sunt agresive, ostile și nu ușor de gestionat. Atunci devine totul consumator și duce la compulsiuni.” Semnele compulsiunilor pot fi mentale, cum ar fi numărarea până la un anumit număr, sau vizibile, cum ar fi verificarea repetată a anvelopelor unei mașini chiar și când știi că sunt în regulă. În aceste cazuri, „un profesionist sau un specialist poate stabili ce este mai bine pentru tine,” spune Nina.
Pe lângă ajutorul profesional, Nina sugerează că există tehnici pe care oamenii le pot folosi zilnic pentru a reduce suferința. Una dintre acestea este învățarea de a eticheta gândurile. „Recunoașterea că 'am un gând intruziv' creează distanță și îmi amintește că nu sunt eu,” explică ea. Unii oameni găsesc util să își vizualizeze TOC-ul ca pe ceva separat. „Desenarea a ce arată TOC-ul poate ajuta – eu sunt acolo și TOC-ul este ceva diferit.”
Autoîngrijirea este de asemenea importantă. „O alimentație bună, odihna și activitatea fizică pot ajuta, deoarece TOC-ul meu este întotdeauna mai rău atunci când sunt stresată și nu am grijă de mine,” afirmă ea. Astăzi, Nina trăiește în continuare cu TOC, dar a învățat cum să o gestioneze. „Nu am depășit niciodată TOC-ul, dar pot funcționa cu el. Acum am gânduri intruzive ușoare și multă înțelegere în modul în care le gestionez. Când sunt stresată, totuși, acestea sunt mai greu de ignorat și pot duce în continuare la compulsiuni.”
Medicamentele injectabile GLP-1 au schimbat radical viața multor persoane cu obezitate. Însă, pe măsură ce cercetătorii descoperă motivele pentru care aceste medicamente eșuează pentru unii, ei obțin informații despre complexitatea acestei afecțiuni, conform npr.org.
